joi, 8 octombrie 2009

My big revolution

Ha, Ha:> De azi (ziceam ieri), nu mai mananc dupa 19:00. De ce? E mai sanatos asa, iar "zana" din mine vrea sa slabeasca ca orice fata care arata..indiferent cum arata, toate fetele se plang. Am renuntat la o felie de paine ieri si  m-am simtit bine. Am dormit la o prietena si m-a servit cu prajituri de casa. Evident ca le-am refuzat..dar m-am razgandit imediat si am savurat doua. Dimineata, ca de obicei: "de azi nu mai mananc seara". Ca un betiv care se lasa "de azi" de baut. La ora 19:30 ma invita sor'mea la masa. "Doamne fereste! Nu mai mananc dupa 19!"Zis si facut! Nu am mancat nimic dupa 19, am mancat bine dupa 23 :| este trecut de miezul noptii si eu m-am ridicat de curand de la masa: cartofi prajiti si ciocolata. Ce meniu poate fi mai usor inante de miezul noptii cand vrei sa incepi un regim? O noapte linistita..si fara remuscari,  Nella!

luni, 27 iulie 2009

Cafelelee


Te trezesti dimineata, bei 2 cafele, numeri orele pana se face noapte, mai bei 2 cafele, te mai iei cu treaba. Sau treaba se ia cu tine... Orele trec si seara ajunge. Hoinaresti putin, si apoi te bagi direct in pat, fara a sta pe ganduri sau a planui altceva. Toata casa doarme... E cald, toate usile camerelor deschise. Se apropie miezul noptii... trece miezul noptii... studiezi peretii. Cafelele si-au facut efectul! :( In camera e intuneric si se deslusesc cateva umbre:ale mobilierului si a 2 muste care faceau... faceau... ma rog, ce pot sa faca 2 muste noaptea daca nu au somn si iubirea e mare?   Simona se misca pe langa mine, din ultima camera se aud 2 tipui diferite de sforait. In camera de langa, Camy doarme mai linistita ca de obicei, a dat numai de vreo 20 de ori cu picioarele de pat si de pereti. Noaptea sunetele astea par pasi de balauri. Vantul suiera prin jaluzele. O ghiontesc pe Simo :" Dormi?" (normal ca dormea, dar de obicei ea ma tine treaza si imi povesteste de toate). Se misca putin si ii zic ca nu pot sa dorm. Si vantul ala din jaluzele scotea un sunet infricosator de.. vant prin jaluzele. Mi-a zis sa numar oile. Intreb :"Care? alea car sar gardul sau alea de langa?" Somnoarasa, imi zice: " mai intai alea care sar si apoi alea de pe langa" si a adormit.. cand am ajuns pe la 87-a oaie care a sarit gardul, am adormit.. offf!!! Nu am reusit sa aflu cate erau in total, continui in alta noapte:-?

Cafelele astea!

duminică, 21 iunie 2009

Om sucit?

Am dormit atat de bine azi noapte... Nu am simtit nimic, nu am auzit nimic. Nici frigiderul care barrraie, nici petrecaretii din camin, nici cainele primarului de vis-a-vis, care s-a apucat cica sa latre.(Tocmai a inceput sa RE-latre acum 1 minut.) Dimineata, eram relaxata si fericita. Cand am vrut sa ma misc, am simtit o durere mare de gat. Si acum e inclinat :) E grozav! Nu am ce sa ii fac. Am tot incercat sa il misc,doare. Am inceput sa il masez, doare. :| Abia peste 2 ani termin facultatea de kineto. O sa stiu ce sa fac. Dar pana atunci? Diseara dorm pe cealalta parte:)
p.s 1: s-a oprit cainele primarului din latrat.
p.s. 2: am si un deget sucit la picior de ceva vreme (aici vreme = ani)
p.s.3 : iar latra! Animal nefericit...

marți, 16 iunie 2009

Epsiodul thriller al vietii mele:|


Azi dimineata, venind spre Roman dinspre Iasi ascultam linistita muzica la casti, pe scaunul de microbuz cu un ghiozdan de carti in brate. Acelasi peisaj pe geam, aceleasi sate si orase strabatute, acelasi soare care ma facea sa strang ochii.Trecem de Targu Frumos, de 3 iazuri, trecem deasupra Siretului, ajungem la sensul giratoriu si mergem mai departe pe E85. Soferul opreste la intersectia cu Sabaoani si intra 2 barbati, unul negru si unul alb. Adica un tigan gras si cu mustata si un blond inalt si subtirel. Au platit soferului cativa lei si au ramas in picioare. Cat de cunoscute mi se pareau fetele lor... Nu stiu de unde, dar sigur nu i-am mai vazut.Pareau mai degraba niste evadati de pe afisele cu "WANTED" din strainatate. "Ce debitez eu aici?" mi-am zis si am intors iar capul pe geam.In mai putin de un minut au inceput sa tipe si au luat-o pe domnisoara de langa mine amenintand-o cu un pistol. Ne cereau portofelele si au jurat pe viata a vreo 4 nume ca o vor impusca pe domnisoara respectiva. Se auzeau cateva tipete in spate si ne-au zis ca daca suna cineva la Politie nu vom iesi de aici in viata niciunul. Au tipat la sofer sa nu opreasca in Roman si sa meraga spre Bacau, nu Piatra. Vai ce tensiune era acolo... Nimeni nu tipa dar se auzeau plansete si sughituri in spate... Era un maxi de studenti. Nu prea au dat lovitura, noi mergeam acasa, fara bani cu gandul de a mai lua ceva, nu sa ducem. In timp ce noi cautam tremurand portofelele printre carti sau unii printre oale si castroane, ca asta se auzea, tipa statea si plangea cu un ditamai pistolul la cap. O tinea cel gras si negru. Celalat venea si cauta prin portofele.Era o tensiuneee... Lumea socata. Eram obisnuiti sa vedem filme cu astfel de teroristi prin avioane, trenuri, banci si automobile dar nu live.. Nimeni nu mai zicea nimic. Masina mergea. Ajungem in Traian.Era o situatie de criza, o urgenta. Pe geam scria "In caz de urgenta spargeti geamul" in vreo 3 limbi. Bine, am inteles. Dar cu ce? Cu capul? si apoi ce? sa ne aruncam? .Tipa era in continuare in picioare speriata. Avea toate culorile pe fata. Mie imi batea inima de imi spargea sternul.In portofel aveam 8 ron..M-am lipsit de ei. Au intrebat-o pe tipa unde coboara.. a zis ca in Piatra. I-au cerut telefonul si au tipat soferului sa incetineasca la iesirea din Traian si sa deschida usa. Au aruncat-o pe tipa afara.. Nu am vazut decat ca era pe iarba si in siguranta.. fara telefon si fara nimic.Plangea! Eu eram in primul rand.Ma ia cu forta.. aveam eu pistolul langa tample. Vroiau telefoanele. Am observat atunci ca pistolul era identic cu cel al verisorilor mei mici care isi achizitionau asa jucarii cu bile din balci. Ma simteam in siguranta. Strabateam Romanul. M-au intrebat de cobor in Piatra si am zis ca"da". Am mintit si asta mi-a fost scaparea. M-au proiectat pe usa si pe mine dupa ce a incetinit microbuzul si mi-au aruncat si ghiozdanul cu carti exact aproape de iesirea din Roman. Ce mascarici! Cu pistol cu bile sa faca asta? Nu, nu m-am lovit sunt intreaga si eu si cartile si eram aproape de casa. Nu stiu continuarea, dar presupun ca i-a imprastiat pe toti pasagerii pe drum, fara bani si telefoane. Un pistol cu bile nu ucide pe nimeni.
Bine, bine, recunosc. Nu e adevarat tot ce am scris mai sus :)) Sunt unele adevaruri, true, dar punctul culminant nu a existat. E adevarat ca azi dimineata venind spre Roman dinspre Iasi ascultam linistita muzica la casti, pe scaunul de microbuz cu un ghiozdan de carti in brate; e adevarat ca am trecut pe langa aceleasi peisaje , sate si orase; e adevarat ca aveam doar 8 ron in portofel; e adevarat ca soferul a luat de la Sabaoani 2 indivizi ciudati, descrisi ca mai sus si e adevarat ca ma gandeam la afisele cu "WANTED".
Am postat acest S.F. pentru ca am foarte mult de invatat si vroiam sa imi ocup altfel timpul. Gata! hai la invatat!
The End

sâmbătă, 13 iunie 2009

19 versus 20 :))

Acum o ora:
-am baut ultimul pahar de apa ...
-am citit ultima foaie...
-am rostit ultima rugaciune...
-am cantat pt ultima data...
-am ras ultima data...
-am ascultat pentru ultima data muzica...
-am vorbit cu ai mei...
-m-am uitat nervoasa la atlasul de anatomie pentru ultima data..
-am invatat pentru ultima data..
....LA 19 ANI!!!
De acum, de o ora am baut primul pahar cu apa, am cantat pt prima data, am vorbit pt prima data si nu am invatat deloc LA 20 ANI!!!
A! si am inceput sa vad Forrest Gump la 19 ani si am terminat la 20!
La multi ani Nella.. pam pam paaaam.... Enjoy it!

vineri, 12 iunie 2009

Etapele invatarii in pat...


Stateam ieri cu Bica si dezbateam probleme esentiale pt existenta noastra. Si ea, care a terminat 12 ani de scoala si 3 de facultate, imi zice: "Mi-am dat seama ca nu se poate invata din pat, ca sunt niste etape".
1. Mai intai, cu multa dorinta de a invata, te asezi in pat, iti aduni toate materialele langa tine si te rezemi pe o perna. Incepi sa rasfoiesti, mai tragi cate un ochi pe fereastra, iar mai citesti cateva randuri, iar te uiti pe pereti... mai descoperi o panza de paianjen intr-un colt si te intrebi ce cauta acolo... Apoi pui iar ochii pe carte si citesti... deodata iti dai seama ca ai pierdut randul si o iei usurel de la capat.
2. Pozitia incepe sa devina incomoda si te prelingi usor mai jos, si te intinzi putin... cam la 45 de grade si cu capul sprijinit eventual in palma.
3. Cat poti sa stai asa? Normal ca nu mult. Incep durerile de gat, palma, cot... tre sa schimbi pozitita.
4. Bun.. Stai culcata.. Mmmm, deja nu ne mai doare nimic. E o pozitie buna. Stai intinsa in pat (decubit dorsal, mai schimbi in ventral cateodata) si incepi sa citesti. Si citesti, citesti, cateva randuri.. poate paragrafe. Te mai uiti iar la pereti si la panza aia nenorocita a paianjenului. Te incrunti la ea si comentezi, dar nu te ridici sa o iei. Citesti iar.. termini poate o pagina si te muti pe o parte... Ti se pare ca e putin frig.. pui ceva pe picioare..Vai.. "De acuma invat!"
5."Frere Jacque, frere Jacque".. pasarele si mos Ene pe la gene... Iei decizia de a dormi un sfert de ora sau 30 min, dupa caz, cu convingerea ca atunci cand suna ceasul, atunci te ridici si nu mai tarziu..
6. Nu intarzii deloc in a pune in aplicare pasul 5; constiincioasa te culci si dai cu piciorul la carti si materiale sa le impingi mai incolo, daca tot dormi putin macar sa dormi bine, nu-i asa? Doar nu vrei decat sa iti odihnesti ochii putin de la atata invatat.
7. Suna ceasul.. Deja?!? de abia am adormit. Lasa, il inchid si ma ridic peste 10 minute, da asa fac :> Bineinteles ca tu cazi intr-un somn adanc.. si te trezesti peste o ora.. sau mai bine.
Concluzie: cand examenul e aproape si morcovul e mare, alege o sala de lectura sau o biblioteca, fara tentatia "invatatului in pat"! Oricum pici in plasa...
Spor la invatat!

marți, 14 aprilie 2009

Draga Cati...fugi!

Extras din INBOX: "cati intelege ca eu te iubesc si nu pot sa traiesc fara tine nu vreau sa stiu k esti cu altcineva si ca nu te mai gandesti la mine vreau ca toate ce am visat sa se adevereasca si sa fim impreuna mereu pt k eu nu pot sa traiesc fara tine am nevoie de tine te rog nu ma lasa vreau sa fim cum eram inainte si iti promit ca nimic si nimeni nu ne va despartii niciodata mai dami o sansa te implor fac orce pentru tine si jur k daca nu te impaci q mine ma omor si niki thu nu vei mai fii cu nimeni altcineva pt ca te voi omora si pe tine daca u nu ma mai iubesti eu nu vreau sa mai traiesc astept un raspuns te iubesc cati"
Ce romantic!
Transcriere ad literem. Desi suferindul nu a cunoscut niciodata punctul, virgula si liniuta, se cunoaste ca omul nostru e la pamant. La pamant cu toate.. cu inima, cu creierii cu logica...
Mi-e sincer mila, de acest supererou care dupa ce se omoara o omoara si pe Cati, pentru ca viata nu mai are sens. Si mi-e mila si de saraca fata..cu cine te-ai legat la cap?! O noua vedeta la stirile pro tv, zicea sor'mea:-) Acum, cine o fi cati, nu stim.. dar singurul meu sfat este: Cati, FUGI!!!

marți, 7 aprilie 2009

Desteptarea!


Dimineata, somnul e prea dulce. Mi-am amanat ceasul ca sa imi continui somnul..peste 20 de minute, telefonul se incapataneaza sa sune! si suna..si suna.. of! un numar nou. Trebuie sa raspund, daca s-a intamplat ceva? Ridic telefonul, il scap, iar il ridic si raspund cu un "Alo" chinuit. De pe partea cealalta firului, o voce de tanti isterica se grabeste sa se rasteasca la mine si sa ma trezeasca totodata. Imi zice (fara sa imi ureze "buna dimineata", evident): "sa imi lasi barbatul in pace! sa nu il mai suni! e sotul meu si potoleste-te!". In prima faza am crezut ca visez..in a doua faza mi-am dat seama ca tanti chiar exista si chiar tipa la mine. Jbang! Mi-a sarit tot somnul. Reusesc sa pun un "poftim?!" nevinovat si vorba mi se taie din gura. "Sa nu il mai cauti! sa il lasi in pace!".. "Tanti, ai gresit numarul" i-am zis dar nu a vrut sa auda. Mi-a zis:"sa stii ca o sa te urmaresc, sa vad ce faci etc". O mama mia! Devine periculoasa! :-o Deci, daca tanti asta ma prinde o data la colt, ma face bucati! (apropo, daca patetsc ceva vreodata, cautati-o in agenda:P). Eu i-am inchis apelul, dupa ce am mai ascultat-o un pic, ca oricum nu ma lasa sa vorbesc si sa ii explic ca barbata'su are o amanta (si nu pe mine,clar).
Si sunt sigura ca ea se simtea invingatoare ca a facut ce a facut si ca a luat ca pe un act de lasitate ca i-am inchis telefonul in nas. Acum ea se umfla triumfator in pene, iar sotul ei..chiar? oare ce face?!

vineri, 20 februarie 2009

Fara titlu


Stateam pe un scaun in tramvai, linistita, cu castile in urechi.... urca un grup de 4 tineri. Toti aveau casti. Cum se intelegeau? In fata mea, inca un tip cu casti... ma uit in jur... toti tinerii aveau casti micute, finute si abia observabile. Mai era un batranel pe scaun. Era culmea sa aiba si el casti, zau! Era mai nedumerit ca mine, parca. Poate vroia sa dezbata cu cineva probleme politice sau sa zica “pe vremea mea...”.. sau ce sa povesteasca ce facea cand era tanar flacau. Eu, recunosc ca am auzit cateva povestiri. Dar acum, toata lumea avea casti.. “Tinerii din ziua de azi!”, probabil isi zicea batranul.. si eu ziceam la fel. Am coborat din tramvai.. acum urmeaza ceva incredibil.. din partea opusa se apropia un tip foarte serios si parca suparat pe viata, care dadea din cap ritmat. Ce avea in urechi oare? Nimic in urechi, dar pe urechi niste casti imense. Cele mai mari casti ale mele de la pc erau in miniatura fata de castile lui. Si cum ziceam, dadea din cap.. cand se apropie, baga mana in buzunar sa scoata telefonul... surpriza! Din greseala iese din buzunar capatul firului castilor..fara mp3, mp4, mp5..fara nimic. Sunt 2 variante: ori mplayerul lui e ffff mic si nu l-am vazut , ori ... se dadea interesant. Bine, a 3a varianta ar fi sa ii fi iesit castile din aparat..eu asta vreau sa cred! Mi-amintesc ca sapt trecuta vazusem la tv o stire (la cel putin 7 canale diferite) de o noua lege de producere a unor mp3 playere cu volum mai mic pt ca ca se preconizeaza ca mare parte a populatiei Europei va surzi intr-o perioada scurta. Privesc partea buna a lucrurilor: mi s-a stricat o casca, o sa surzesc numai cu o ureche :> Ar fi ceva... Multa muzica...toata lumea asculta muzica.. si bineinteles ca auzi tot din castile celui de langa tine (daca dai volumul la ale tale mai incet). Cel mai demn de amintit refren care l-am auzit in ultima perioada si pe care chiar nu mi-l pot scoate din minte, suna cam asa :”bautura, bautura si manele si femei de 4 stele”.. ee.. asta da! E hit...hitul sapt asteia, sigur apare altceva sapt viit :P

Tot azi, stateam la semafor (cu aceleasi casti) si o batrana ma intreaba unde e cea mai apropiata statie de autobuz. Ce i-am raspuns? “este 13.45”... daca ma intreba cat era ceasul, ii aratam statia de pe partea cealalta oare? Tinerii din ziua de azi...

duminică, 8 februarie 2009

Atentie! Abonamentele ingrasa!!

Pe lista interminabila a lucrurilor interzise pentru silueta, adaugam abonamentele pentru transport public! Don't worry, nu contin zahar, grasimi, carbohidranti etc.. Oricum nu le mananca nimeni! Toata lumea se plange de lipsa timpului, toata lumea are abonamente in portofel, pe care chiar le folosesc (cu exceptia celor care au masina proprie)... Eu m-am obisnuit sa ies din camera si sa urc in autobuz... chiar si pentru doua statii, chiar si pentru o statie... Cu atat de mult sport pe zi, bineinteles ca organismul meu priveste neputincios cum se dezvolta :p Merg sa imi cumpar ceva bun! Este un non stop in urmatoarea statie.. ma mai gandesc pe drum daca merg pe jos, sau daca iau un tramvai :-?

joi, 5 februarie 2009

Cine se scoala de dimineata...ajunge la examene!


Pe vremea cand  plopul nu facea pere pentru ca nu face nimic, iar marul nu facea mere pentru ca e iarna, am fost odata ca niciodata: eu. Caci bineinteles, daca n-as fi, nu as povesti.  Si in aceasta vreme (de sesiune), noaptea se transorma in zi iar ziua ramane tot zi, deoarece studentii isi pregatesc examenele.Noaptea, caminele sunt toate luminate ca in Las Vegas, caci in fiecare camera unii invata, unii se uita la filme, unii repeta...unii palavragesc. Acum, in perioada in care "timpul nu mai are rabdare cu oamenii",intru si eu in normal si imi propun o noapte alba, ca sa ingras porcul in ajun. M-am hotarat sa nu dorm in camin, sa dorm la o prietena.. Noapte alba, bineinteles ca am facut:am vorbit pe toate caile posibile cu toata lumea: prin viu grai, pe mess, pe hi5,  la telefon (pe amandoua:P) etc. Mananc o cantitate insemnata de ciocolata ca sa am energia necesara curajului de a-mi lua cursurile in brate. Cu aceste teancuri in poala, am inceput sa depan amintiri cu prietena mea... Pana pe la ora 3 am reusit sa rasfoiesc un pic cursurile si sa ma si culc. Alarma am programat-o la ora 6 caci examenul era la ora 9 si imi propusesem sa mai ajung si in camin si sa mai repet pana la examen. La 6, in zori, alarma suna in disperare  dar...dar cine sa o auda? Inconstientul din mine a avut grija sa dea un "turn off"...si turn off a fost!

Ce a urmat?  Ce putea sa urmeze, de fapt? Un somn profund si linistit si un vis minunat cu protagonisti fericiti....etc. La 8:10 reusesc sa deschid un ochi si sa ma uit la ceas. Bineinteles ca m-am panicat,  umblam bezmetica prin camera  si in 4 minute eram in statie (Speedy Gonzales). Intre timp am deschis si al doilea ochi. Fara sa stiu de ce, in autobuz toata lumea se uita suspect la mine. Am privit in jos si am verificat daca nu cumva in graba mea uitasem sa imi schimb pijamalele. Ajunsa in camin mi-am dat seama ca parul meu era vrednic de a atrage atentia. Colac peste pupaza:in camera mea inca se doarme =>nu se poate deschide becul => ma imbrac cu ce pipai pe intuneric... Uimitor! La 25 de minute dupa ce am deschis primul ochi, ma aflam din nou in statie, dar de data asta pregatita fizic pt examen...psihic eram in continuare zbuciumata. Un tramvai rasare din deal si vine fara nicio graba, clatinandu-se in stanga si in dreapta, mai somnoros decat mine. Respir usurata cand ma vad inauntru pana...pana imi dau seama ca am gresit tramvaiul si trebuie sa schimb. Ce harababura! Ajung la timp la examen... eram 3 studenti: eu care imi amanasem examenul pt azi si inca doi dintr-un an mai mare care isi dadeau examenul pentru a2a oara. Incurajator!

 Primesc 3 subiecte, de la 3 profesoare diferite (Traim in Romania, nu? pt 3 studenti chiar e necesara prezenta a 3 profesoare). Dupa examen...imi tarasc picioarele pana in statie...ajung acasa si ma rasplatesc pt haosul de azi: nu fac nimic! "Nimic"-ul mi-a ocupat toata ziua. deja e noapte...

Tare buna inventie si blogurile astea! Nu ar avea nimeni rabdare sa ma lase sa trancanesc ce am facut azi..

Si-am incalecat pe-o sa...

duminică, 1 februarie 2009

Be a STAR!

Vrei sa faci ceva diferit? Vrei ca oamenii sa te tina minte? Vrei ca toti sa isi aminteasca de tine peste cateva luni? Ar fi o idee sa iei o nota mare la un examen.Primesti felicitari si esti uitat pana la urmatorul examen. Sau, poti sa faci o descoperire, o inventie, ceva nou.. isi vor aminti oamenii de tine o perioada, poate elevii isi vor bate capul cu numele tau si inventia ta scrisa pe foile manualelor. Dar nu fi sigur ca le'ai trezit interesul. Vor da pagina la urmatoarea tema si esti uitat. Poti, desigur, sa scrii un articol extraordinar de interesant, ceva nemaipomenit. Vei fi, cu siguranta, apreciat..pana apare urmatorul numar. Dar daca tu vrei totusi ca oamenii sa te tina minte, sa fii recunoscut pe starda poti sa...sa te impiedici de covor si sa cazi in fata a catorva sute de oameni la un banchet...sau poti intr-o pizzerie sa gesticulezi cu atata convingere ca atingi farfuria si sa zboare pizza pe podele...sunt atea pe care le poti face! Nu te-ar uita cei dinjur, sigur.

miercuri, 21 ianuarie 2009

asadar, cum sa faci varicela la 20 de ani?



In cazul in care te-ai hotarat sa faci varicela, e important sa alegi bine momentul... Indicat ar fi in timpul sesiunii (mai ales daca e prima). Apoi, te gandesti la o locatie. Un camin plin de studenti suna bine, nu? Da, suna ok. Afli mai tarziu ca varicela e contagioasa pe o raza de zeci de metri. perfect, Pot fi solidara cu colegii mei. O sa impartim si asta, ca si apa calda, sala de lectura, portarii si nervii sau mofturile cauzate de proiecte sau lucrari. Bine, ca sa fie totul pus la punct, mergi si la examene.. Gasesti colegi pe umarul carora sa iti plangi de mila, trebuie sa fie cineva disponibil care sa iti spuna ca "o sa fie bine". Indiferent cat va fi sau nu bine, intotdeauna se gaseste cineva sa zica asta. Clarvazatori? sau ma rog, or avea dreptate cateodata. Bineinteles ca te transformi cu timpul intr-un monstrulet plin de bubite si suparat pe viata. Medicul te izoleaza, te trimite acasa si te ameninta cu tot felul de complicatii daca iesi afara, daca faci dus, daca te scarpini etc. Toate ca toate dar iti interzice si sa mananci dulciuri. Eu asta numesc ceva dureros! Nu as avea curajul sa renunt la dulciuri pentru o cura de slabit.. dar pt varicela, sunt nevoita. Nu-mi ramane decat sa iau maine un mijloc de transport pana la autogara( inauntru vor fi , cu siguranta, personaje care vrand nevrand or sa primeasca "darul meu". E sesiune, toti studentii sunt la xeroxuri, recupereaza cursuri, stau in biblioteci..sau fac altceva decat sa invete.) Voi lua un maxi din autogara. Neferictul maxi... sau, nefericitii calatori... Intr-o ora jumate, cat voi face pana in oraselul meu de origine, voi avea timp sa impart in stanga si in dreapta virusul meu (antivirusi pt asa ceva nu s-au inventat inca). Ai mei sigur vor fi fericiti sa ma vada (nu in halul asta, dar oricum...). Si dupa 2-3 saptamani de zacut la pat.. ma voi intoarce >:) ("i'll be back!") Interesant (tragic, de fapt..iertati-ma) ar fi sa imi gasesc dupa trei săptămâni jumătate dintre colegi plini la rândul lor de bube, iar trei săptămâni mai târziu prietenii lor, trei săptămâni mai tîrziu prietenii prietenilor şi tot aşa... Pana atunci, imi vad de ale mele... de ale mele bube! Auci.. a mai aparut una! Asta nu era acum 3 minute! Arrrr....

Din jurnalul unei calatorii cu trenul-23:17 28 apr08



Din compartimentul de alaturi se aud strigate, pe coridor alearga tot felul de persoane dubioase... suntem 9 suflete in compartiment! Un barbat ciudat sta in fata mea si bea bere, apoi ragaie. Ma fixeaza cu o privire stridenta si nu se satura... Alte doua personaje imbracate elegant, <>, stau langa mine! Se mai uita din cand in cand in telefonul meu, la ce scriu in momentul asta... si ce? Un copilas ma admira incruntat... Subliniez ca ma sufoca o caldura de sub scaun... si e miros de... cartofi!?!
Auci! Ceva m-a piscat la spate! mmm... se pare ca sunt mai mult de 9 suflete aici..."
23:17, 28 aprilie 2008
(Memorii din Rapidul APII7272, ruta Cluj Napoca-Roman)