miercuri, 21 ianuarie 2009

asadar, cum sa faci varicela la 20 de ani?



In cazul in care te-ai hotarat sa faci varicela, e important sa alegi bine momentul... Indicat ar fi in timpul sesiunii (mai ales daca e prima). Apoi, te gandesti la o locatie. Un camin plin de studenti suna bine, nu? Da, suna ok. Afli mai tarziu ca varicela e contagioasa pe o raza de zeci de metri. perfect, Pot fi solidara cu colegii mei. O sa impartim si asta, ca si apa calda, sala de lectura, portarii si nervii sau mofturile cauzate de proiecte sau lucrari. Bine, ca sa fie totul pus la punct, mergi si la examene.. Gasesti colegi pe umarul carora sa iti plangi de mila, trebuie sa fie cineva disponibil care sa iti spuna ca "o sa fie bine". Indiferent cat va fi sau nu bine, intotdeauna se gaseste cineva sa zica asta. Clarvazatori? sau ma rog, or avea dreptate cateodata. Bineinteles ca te transformi cu timpul intr-un monstrulet plin de bubite si suparat pe viata. Medicul te izoleaza, te trimite acasa si te ameninta cu tot felul de complicatii daca iesi afara, daca faci dus, daca te scarpini etc. Toate ca toate dar iti interzice si sa mananci dulciuri. Eu asta numesc ceva dureros! Nu as avea curajul sa renunt la dulciuri pentru o cura de slabit.. dar pt varicela, sunt nevoita. Nu-mi ramane decat sa iau maine un mijloc de transport pana la autogara( inauntru vor fi , cu siguranta, personaje care vrand nevrand or sa primeasca "darul meu". E sesiune, toti studentii sunt la xeroxuri, recupereaza cursuri, stau in biblioteci..sau fac altceva decat sa invete.) Voi lua un maxi din autogara. Neferictul maxi... sau, nefericitii calatori... Intr-o ora jumate, cat voi face pana in oraselul meu de origine, voi avea timp sa impart in stanga si in dreapta virusul meu (antivirusi pt asa ceva nu s-au inventat inca). Ai mei sigur vor fi fericiti sa ma vada (nu in halul asta, dar oricum...). Si dupa 2-3 saptamani de zacut la pat.. ma voi intoarce >:) ("i'll be back!") Interesant (tragic, de fapt..iertati-ma) ar fi sa imi gasesc dupa trei săptămâni jumătate dintre colegi plini la rândul lor de bube, iar trei săptămâni mai târziu prietenii lor, trei săptămâni mai tîrziu prietenii prietenilor şi tot aşa... Pana atunci, imi vad de ale mele... de ale mele bube! Auci.. a mai aparut una! Asta nu era acum 3 minute! Arrrr....

Din jurnalul unei calatorii cu trenul-23:17 28 apr08



Din compartimentul de alaturi se aud strigate, pe coridor alearga tot felul de persoane dubioase... suntem 9 suflete in compartiment! Un barbat ciudat sta in fata mea si bea bere, apoi ragaie. Ma fixeaza cu o privire stridenta si nu se satura... Alte doua personaje imbracate elegant, <>, stau langa mine! Se mai uita din cand in cand in telefonul meu, la ce scriu in momentul asta... si ce? Un copilas ma admira incruntat... Subliniez ca ma sufoca o caldura de sub scaun... si e miros de... cartofi!?!
Auci! Ceva m-a piscat la spate! mmm... se pare ca sunt mai mult de 9 suflete aici..."
23:17, 28 aprilie 2008
(Memorii din Rapidul APII7272, ruta Cluj Napoca-Roman)