Epsiodul thriller al vietii mele:|

Azi dimineata, venind spre Roman dinspre Iasi ascultam linistita muzica la casti, pe scaunul de microbuz cu un ghiozdan de carti in brate. Acelasi peisaj pe geam, aceleasi sate si orase strabatute, acelasi soare care ma facea sa strang ochii.Trecem de Targu Frumos, de 3 iazuri, trecem deasupra Siretului, ajungem la sensul giratoriu si mergem mai departe pe E85. Soferul opreste la intersectia cu Sabaoani si intra 2 barbati, unul negru si unul alb. Adica un tigan gras si cu mustata si un blond inalt si subtirel. Au platit soferului cativa lei si au ramas in picioare. Cat de cunoscute mi se pareau fetele lor... Nu stiu de unde, dar sigur nu i-am mai vazut.Pareau mai degraba niste evadati de pe afisele cu "WANTED" din strainatate. "Ce debitez eu aici?" mi-am zis si am intors iar capul pe geam.In mai putin de un minut au inceput sa tipe si au luat-o pe domnisoara de langa mine amenintand-o cu un pistol. Ne cereau portofelele si au jurat pe viata a vreo 4 nume ca o vor impusca pe domnisoara respectiva. Se auzeau cateva tipete in spate si ne-au zis ca daca suna cineva la Politie nu vom iesi de aici in viata niciunul. Au tipat la sofer sa nu opreasca in Roman si sa meraga spre Bacau, nu Piatra. Vai ce tensiune era acolo... Nimeni nu tipa dar se auzeau plansete si sughituri in spate... Era un maxi de studenti. Nu prea au dat lovitura, noi mergeam acasa, fara bani cu gandul de a mai lua ceva, nu sa ducem. In timp ce noi cautam tremurand portofelele printre carti sau unii printre oale si castroane, ca asta se auzea, tipa statea si plangea cu un ditamai pistolul la cap. O tinea cel gras si negru. Celalat venea si cauta prin portofele.Era o tensiuneee... Lumea socata. Eram obisnuiti sa vedem filme cu astfel de teroristi prin avioane, trenuri, banci si automobile dar nu live.. Nimeni nu mai zicea nimic. Masina mergea. Ajungem in Traian.Era o situatie de criza, o urgenta. Pe geam scria "In caz de urgenta spargeti geamul" in vreo 3 limbi. Bine, am inteles. Dar cu ce? Cu capul? si apoi ce? sa ne aruncam? .Tipa era in continuare in picioare speriata. Avea toate culorile pe fata. Mie imi batea inima de imi spargea sternul.In portofel aveam 8 ron..M-am lipsit de ei. Au intrebat-o pe tipa unde coboara.. a zis ca in Piatra. I-au cerut telefonul si au tipat soferului sa incetineasca la iesirea din Traian si sa deschida usa. Au aruncat-o pe tipa afara.. Nu am vazut decat ca era pe iarba si in siguranta.. fara telefon si fara nimic.Plangea! Eu eram in primul rand.Ma ia cu forta.. aveam eu pistolul langa tample. Vroiau telefoanele. Am observat atunci ca pistolul era identic cu cel al verisorilor mei mici care isi achizitionau asa jucarii cu bile din balci. Ma simteam in siguranta. Strabateam Romanul. M-au intrebat de cobor in Piatra si am zis ca"da". Am mintit si asta mi-a fost scaparea. M-au proiectat pe usa si pe mine dupa ce a incetinit microbuzul si mi-au aruncat si ghiozdanul cu carti exact aproape de iesirea din Roman. Ce mascarici! Cu pistol cu bile sa faca asta? Nu, nu m-am lovit sunt intreaga si eu si cartile si eram aproape de casa. Nu stiu continuarea, dar presupun ca i-a imprastiat pe toti pasagerii pe drum, fara bani si telefoane. Un pistol cu bile nu ucide pe nimeni.
Bine, bine, recunosc. Nu e adevarat tot ce am scris mai sus :)) Sunt unele adevaruri, true, dar punctul culminant nu a existat. E adevarat ca azi dimineata venind spre Roman dinspre Iasi ascultam linistita muzica la casti, pe scaunul de microbuz cu un ghiozdan de carti in brate; e adevarat ca am trecut pe langa aceleasi peisaje , sate si orase; e adevarat ca aveam doar 8 ron in portofel; e adevarat ca soferul a luat de la Sabaoani 2 indivizi ciudati, descrisi ca mai sus si e adevarat ca ma gandeam la afisele cu "WANTED".
Am postat acest S.F. pentru ca am foarte mult de invatat si vroiam sa imi ocup altfel timpul. Gata! hai la invatat!
The End