One of those days...

Romanca de la Italia

2010-08-09T01:44:00.003+03:00

24.06.2010
23:06

Nu s-a schimbat nimic nimic. Nu este nimic care sa ma impresioneze si nimic care sa imi starneasca interesul…
Ieri, stateam in aeroport (care arata mai rau ca gara din Roman si e mai plin decat tramaviele in miezul zilei) si priveam spre cerul innorat. Incepuse sa ploua, ceea ce m-a incantat… Era un semn ca va fi un zbor cu multe turbulente si va fi o senzatie tare. Meritam sa traiesc ceva palpitant dupa ce am stat 2 ore asezata pe o valiza in sala de asteptare cu inca 4-5 persoane pe metru patrat incarcati si ei de bagaje si parfumuri personalizate de glandele sudoripare. Urc pe scarile avionului dupa ce niste tanti cu cercei in forma de covrigi galbeni (nu, nu galben de la aur.. se vedea) m-au impins inauntru.. Nu stiam de ce.. Locuri erau oricum peste tot, nu ramanea nimeni in picioare, nu eram in serviciul RATP.
Ma consider norocoasa ca gasesc un loc langa geam. Nu tineam mortis, dar daca tot am nimerit un asa loc… de ce sa nu profit sa vad ploaia “la ea acasa”? Nu mi s-a indeplinit dorinta.. Zburam deasupra norilor si nu s-a vazut nici ploaia , nici Pamantul incarcat de casute si petice de ogoare romanesti.
Avionul era plin de romani… Ma simteam ca si cum ar fi venit “cursa”sa ia oamenii sa ii duca pe teren la munca. Inainte sa decoleze, doamna cu covrrigi a inceput sa vorbeasca la telefon “con una ragazzina”folosind un accent italiano-rumeno. Mamma mia…
Eram si asa posomorata si aveam impresia ca merg la tara… Nu mai era nevoie sa se aseze 2 italieni “pur sange” in spatele meu. Ok! Incepe acomodarea… Cel din spatele scaunului meu stranuta zgomotos si in continuu de credeam ca grosimea scaunului nu era suficienta pentru a ma proteja de “ploaie”.. Si intr-adevar, nu era. Galagios nevoie mare, preocupat doar de mancare si barfe mici despre orice, italianul meu grasut a trancanit aproape tot drumul, tocandu-mi creierii. Trebuie sa recunosc ca era aproape tot drumul, caci la un moment dat a adormit. Rugile mi-au fost asadar ascultate,( Dzeu era cu cativa metri mai sus.. ma auzea mai bine) A inceput sa sforaie… Nu a contat. Macar a tacut.
Cele cateva ore petrecute cu Simonica in Cremona au trecut ca vantul. Ne-am facut planuri pentru septembrie, foarte entuziamate, ca in fiecare an… dar sigur se va ivi ceva care sa ne naruie planurile, ca in fiecare an.
Trec peste drumul cu trenul, trec peste mosneagul din fata mea care m-a obsedat o ora din 3 cu scanarea decolteului meu, fara sa il deranjeze ca am observat, trecem peste tipul care parea ca imi facea ochi dulci cu 1 scaun mai in fata si care nu s-a deranjat sa ma ajute sa car pana la usa valizele mele de boarfe, trecem peste cele 15 minute petrecute in gara langa taximetristi, din nou cu fundul pe valiza si ajung la “the final destination”.
Hotelul, curtea, casa in care voi locui, clientii care misuna greoi dintr-o parte in alta… deloc nu mi-a fost dor de ei. Mami si neamurile mele care sunt aici de o luna sunt asa de bucuroase sa ma vada.. si eu atat de nefericita ca le vad…aici.
Intr-un sfert de ora mi s-a pus sortul si am inceut jobul meu estival. Genial! E a 4a vara si totusi parca niciodata nu m-am simtit atat de…disperata sa ajung acasa. Intru in sala, intru in paine…
Aceeasi client trecuti de mult de varsta a3a… acusi si pe a4a, toti cu aceleasi haine. Aceleasi meniuri, nemodificate deloc, aceeasi sefa care numara polonicele de supa sa vada daca ii mai ramane vreun polonic de supa, ca sa stie maine sa faca mai putin cu unul. Nimic schimbat. Ma simt ca si cum mi s-a terminat vacanta. Senzatia traita e ca am fost in Romania pt cateva luni in vacanta si acum m-am intors la viata mea de zi cu zi.. si nu invers.
Ma simt ca de un secol aici desi nu am nici 24 de ore. Sunt atat de obisnuita cu tot ce e de facut.. ca parca mi-e si ciuda.. simt ca am plecat acum 2 luni de aici si acum “iata-ma”! Stau pe aceeasi canapea, am acelasi ceas in fata, aceeasi slapi in picioare, pe aceeasi gresie, deasupra aceluiasi vecin si o dorinta imensa de a merge acasa. As organiza 5 simpozioane si as da 3 sesiuni numai sa ma stiu “iertata” de aceste 2 luni petrecute aici.
Nimic nu e nou.. Nici macar carutul de vase pe care l-am stricat eu acum 2 ani cand il foloseam pe post de scranciob nu a fost reparat.
Mi-e dor de.. mi-e dor de.. mi-e dor de acasa: Roman, Iasi.. tata, emi, petru, camin, asb, facultate, restul neamurilor si galagiei care imi umplea zilele si noptile.. mi-e dor de… mi-e dor de innebunesc...
La 100 de metri e marea.. nu, nu am vrut sa o vad.. e singura care imi place din intreaga zi, dar azi nu am avut curaj sa dau ochii cu ea…
Si ma simt ca traind printer copaci: nu am net, nu am credit, nu am chef sa stau la taclale…
A trecut o zi… am mai putin cu o zi de stat. Numaratoarea inversa a inceput… E o veste buna, nu?

23:36

ASBist si neASBist

2010-03-04T17:24:00.007+02:00

Cum e sa fii ASB-ist?

(Nota: ASB=Asociatia Studentilor Bioingineri)

Imi amintesc ziua admiterii. Stateam afara si-asteptam sa fiu chemata la examenul ce avea sa imi schimbe viitorul...profesional vorbind. Atunci am dat cu ochii de un banner ASB. Mi-am dat seama ca studentii au o organizatie, dar ei fiind BIM si eu BFKT, nu am nicio treaba...i-am dat uitarii.

Mai apoi, ca un bobocel constiincios, mergeam emotionata la facultate citind toate afisele ce-mi ieseau in cale. Zilnic, ma izbeam de usile incarcate de afise cu mesaje ce imi starneau curiozitatea. Ieri era "Vrei sa faci ceva diferit?", azi e "Vrei sa iti lasi amprenta?", maine urma sa fie ""Vrei sa te faci auzit?"etc etc

"Bai! Cine-s astia si ce vor? Mai au afise?Sunt stresanti de acum, ei ..poftim cultura". In una din zilele urmatoare vad un afis nou. "Acum ce mai e? Vrei sa faci o revolutie? Sau ce?" Afisul era cu "Te asteptam marti la sedinta ASB".

Ha haaa... Deci astia erau! Am mers la prima sedinta tare curioasa. Eram singura din an. In amfiteatru toti se cunosteau parca de cand e lumea si pamantul, radeau si discutau. Discutau despre Balul Bobocilor. Se certau, glumeau si comunicau. Cereau propuneri pt bal. Eu aveam o idee... dar nu am avut suficient curaj sa iau cuvantul...si am tacut.

A trecut mai bine de un an de atunci. Am cam participat la tot ce faceau oamenii astia. Incepeau sa imi fie dragi. Eram un membru activ. ASB era un mod de a-mi petrece constructiv si distractiv timpul.

Prima sedinta din anul 2 a adus in discutie tot Balul Bobocilor. Am zis acum ideea care in urma cu un an nu o puteam zice. Nu s-a pus in aplicare din lipsa fondurilor...

Au trecut lunile... nu stiu cand, nu stiu cum, nu stiu unde.

Am acceptat ca o provocare propunerea unor membri de a candida ca Vice. Suna interesant... nu stiam ce inseamna cu exactitate dar aveam incredere.

Situatia s-a schimbat fara sa constientizez. Azi am meditat la asta si...realizez. Programul imi e incarcat, zilele pline, nopti nedormite, cafele peste cafele... nervi... oameni fericiti... miros de alcool si tutun...oameni care fac multe si oameni fara inspiratie... cearcane adanci si oboseal... si un sentiment imens de satisfactie sufleteasca! Cineva a zis ca "E un stil de viata!"

Seara, intru in camera de camin si dau cu ochii de fetele care-mi scot ochii: "Iar nu ai maturat!"sau "Ti s-a stricat mancarea in frigider!"" sau "Da 1 leu pt sacii de gunoi..."etc etc.

Cam asa se scurge viata mea de zi cu zi, seara de seara, noapte de noapte...

Facultate? A, da, mai dau si pe la facultate. Ajung mai des in sediul ASB decat in salile de curs dar merg la facultate. Nu imi neglijez facultatea.... cateodata.

Mama m-a sunat zilele trecute sa ma intrebe cand ma va vedea la fatza. "Nu vin weekendul asta! E training, trebuie sa stau...Aaa... Nu, mama, nici weekendul viitor, merg la Bucuresti... Vacanta? A, da, o sa fie... dar e posibil sa plec... Nu stiu, cand mai vin. Vad eu".

Filele carnetelului de cupoane pentru reducere la transportul cu ternul zboaaaaara. Minutele cele 400 de pe orange se duc intr-o saptamana... Somnul de dupa amiaza de anul trecut, nelipsit de altfel, s-a transformat in "Mmmm, lasa ca la noapte dorm!"
La anul...la anul...la anul va trebui sa renunt la ASB... dupa ce "mi-a intrat in sange". Sunt zile in care il sun pe Petru (The President) fara sa stiu de ce. Doar din obisnuinta... (Salut Petru! Stiu ca citesti asta pana la capat:P)

E drog.. cum sa te lasi? Cum va fi in anul 3? O sa merg la prima sedinta...O sa zic aceeasi idee dina nul 1, din anul 2... O voi zice altfel, se va aplica!

Si apoi... voi bate in retragere :( Ma indoiesc ca pregatirea licentei va fi la fel de captivanta...

But life goes on... si Nella goes maine acasa!

Autostimulare! Partea a2a!

2010-02-02T00:11:00.004+02:00

Am pacatuit! Am calcat stramb! Am incalcat limitele morale ale pactului de la camera 14. Recunosc, pentru ca ma mustra constiinta. Dar cine ar fi putut rezista in fata prajiturilor de ieri? Oricine ar fi cazut la fel! Am savurat una si eram fericita. Mana mi s-a indreptat ca un automatism pe care nu il puteam controla, sprea a2a prajitura.. si apoi a 3a. Si apoi Vlad a salvat cutia din fata mea.
Multumesc Vlad!
De maine nu mai cedez in fata ispitelor! De maine nu gust dulce... De maine....
Dar pana maine... mai mestec o bucata de nuga!

Autostimulare!

2010-01-27T22:59:00.006+02:00

Sub deviza "Ti'e foame? Bea apa!", fetele de la camera 14 au inceput un regim, nu departe de consistenta unui post negru. Pentru autostimulare, au atasat aceasta fotografie (cu ele) pe oglinda in care se privesc de nenumarate ori pe zi. De acum se vor stramba....si vor mai bea un gat de apa!

Succes Fetelor!!! :|

Confidential

2010-01-21T09:32:00.004+02:00

Iubitul meu Blog,

Ma intorc din nou la tine. Stiu ca te-am parasit si nu ai mai auzit de mult de mine. Esti dezamagit, nu? Vin mereu la tine in timpul sesiunii si atat. In restul anului...te cam las de izbeliste, am altele de facut. Te insel cu toti prietenii mei, cu toate persoanele pe care le intalnesc. Lor le zic tot...si tie nimic. Te-as minti daca as spune ca atunci cand sunt cu cineva ma gandesc tot la tine ca nu e asa. Dar vezi? Fac ce fac si tot la tine ma intorc. Cu tine mi-am inceput sesiunile si cu tine o sa le termin. Stiu ca ti-e greu sa ma ierti si sa ma accepti iar langa tine. Am promis sa nu te uit... si tot te uit. Imi dau seama ca te-am suparat, daca nu te suparam, nu te mai blocai atata acum si nu te resetai.
Cu capul plecat deasupra tastelor, revin la tine...
Gata, gata... am fost destul de dulce. Deci, ma ierti?

A ta,
Nella

Sfarsitul unei zile normale...

2010-01-14T01:00:00.006+02:00

A mai trecut o zi normala...
M-am trezit intr-o dimineata normala la o ora normala...si normal ca imi cadeau ochii in gura. Efortul a meritat, normal, am fost la facultate unde m-am confruntat cu toti profii anormal de plicisiti...si nu am facut mare lucru.Normal ca acest "nu mare lucru" mi-a stricat ziua si mi-a dat peste cap programul de invatat normal pentru sesiune. A trecut o zi normala... am inceput sa invat. E trecut de miezul noptii si sunt la pagina 11. Prea putin? Normal!
Normalitati... M-am certat cu sor'mea (f normal) ca au disparut portocalele.
Am dormit la pranz 35 minute. Normal ca vroiam sa invat dupa. Mai normal de atat e ca telefonul a sunat de 3 ori in 30 min. In mod normal nu suna chiar asa. Normal ca am mai stat putin in pat dupa, nu?
Si acum trebuie sa invat si eu ce fac? Normal ca mi-am bagat in seama blogul pe care nu l-am vazut de mult si tastez aici.
Pagina 12... Hai la treaba!

My big revolution

2009-10-08T00:39:00.005+03:00

Ha, Ha:> De azi (ziceam ieri), nu mai mananc dupa 19:00. De ce? E mai sanatos asa, iar "zana" din mine vrea sa slabeasca ca orice fata care arata..indiferent cum arata, toate fetele se plang. Am renuntat la o felie de paine ieri si m-am simtit bine. Am dormit la o prietena si m-a servit cu prajituri de casa. Evident ca le-am refuzat..dar m-am razgandit imediat si am savurat doua. Dimineata, ca de obicei: "de azi nu mai mananc seara". Ca un betiv care se lasa "de azi" de baut. La ora 19:30 ma invita sor'mea la masa. "Doamne fereste! Nu mai mananc dupa 19!"Zis si facut! Nu am mancat nimic dupa 19, am mancat bine dupa 23 :| este trecut de miezul noptii si eu m-am ridicat de curand de la masa: cartofi prajiti si ciocolata. Ce meniu poate fi mai usor inante de miezul noptii cand vrei sa incepi un regim? O noapte linistita..si fara remuscari, Nella!

Cafelelee

2009-07-27T13:51:00.005+03:00

Te trezesti dimineata, bei 2 cafele, numeri orele pana se face noapte, mai bei 2 cafele, te mai iei cu treaba. Sau treaba se ia cu tine... Orele trec si seara ajunge. Hoinaresti putin, si apoi te bagi direct in pat, fara a sta pe ganduri sau a planui altceva. Toata casa doarme... E cald, toate usile camerelor deschise. Se apropie miezul noptii... trece miezul noptii... studiezi peretii. Cafelele si-au facut efectul! :( In camera e intuneric si se deslusesc cateva umbre:ale mobilierului si a 2 muste care faceau... faceau... ma rog, ce pot sa faca 2 muste noaptea daca nu au somn si iubirea e mare? Simona se misca pe langa mine, din ultima camera se aud 2 tipui diferite de sforait. In camera de langa, Camy doarme mai linistita ca de obicei, a dat numai de vreo 20 de ori cu picioarele de pat si de pereti. Noaptea sunetele astea par pasi de balauri. Vantul suiera prin jaluzele. O ghiontesc pe Simo :" Dormi?" (normal ca dormea, dar de obicei ea ma tine treaza si imi povesteste de toate). Se misca putin si ii zic ca nu pot sa dorm. Si vantul ala din jaluzele scotea un sunet infricosator de.. vant prin jaluzele. Mi-a zis sa numar oile. Intreb :"Care? alea car sar gardul sau alea de langa?" Somnoarasa, imi zice: " mai intai alea care sar si apoi alea de pe langa" si a adormit.. cand am ajuns pe la 87-a oaie care a sarit gardul, am adormit.. offf!!! Nu am reusit sa aflu cate erau in total, continui in alta noapte:-?

Cafelele astea!

Om sucit?

2009-06-21T17:12:00.000+03:00

Am dormit atat de bine azi noapte... Nu am simtit nimic, nu am auzit nimic. Nici frigiderul care barrraie, nici petrecaretii din camin, nici cainele primarului de vis-a-vis, care s-a apucat cica sa latre.(Tocmai a inceput sa RE-latre acum 1 minut.) Dimineata, eram relaxata si fericita. Cand am vrut sa ma misc, am simtit o durere mare de gat. Si acum e inclinat :) E grozav! Nu am ce sa ii fac. Am tot incercat sa il misc,doare. Am inceput sa il masez, doare. :| Abia peste 2 ani termin facultatea de kineto. O sa stiu ce sa fac. Dar pana atunci? Diseara dorm pe cealalta parte:)
p.s 1: s-a oprit cainele primarului din latrat.
p.s. 2: am si un deget sucit la picior de ceva vreme (aici vreme = ani)
p.s.3 : iar latra! Animal nefericit...

Epsiodul thriller al vietii mele:|

2009-06-16T20:08:00.000+03:00

Azi dimineata, venind spre Roman dinspre Iasi ascultam linistita muzica la casti, pe scaunul de microbuz cu un ghiozdan de carti in brate. Acelasi peisaj pe geam, aceleasi sate si orase strabatute, acelasi soare care ma facea sa strang ochii.Trecem de Targu Frumos, de 3 iazuri, trecem deasupra Siretului, ajungem la sensul giratoriu si mergem mai departe pe E85. Soferul opreste la intersectia cu Sabaoani si intra 2 barbati, unul negru si unul alb. Adica un tigan gras si cu mustata si un blond inalt si subtirel. Au platit soferului cativa lei si au ramas in picioare. Cat de cunoscute mi se pareau fetele lor... Nu stiu de unde, dar sigur nu i-am mai vazut.Pareau mai degraba niste evadati de pe afisele cu "WANTED" din strainatate. "Ce debitez eu aici?" mi-am zis si am intors iar capul pe geam.In mai putin de un minut au inceput sa tipe si au luat-o pe domnisoara de langa mine amenintand-o cu un pistol. Ne cereau portofelele si au jurat pe viata a vreo 4 nume ca o vor impusca pe domnisoara respectiva. Se auzeau cateva tipete in spate si ne-au zis ca daca suna cineva la Politie nu vom iesi de aici in viata niciunul. Au tipat la sofer sa nu opreasca in Roman si sa meraga spre Bacau, nu Piatra. Vai ce tensiune era acolo... Nimeni nu tipa dar se auzeau plansete si sughituri in spate... Era un maxi de studenti. Nu prea au dat lovitura, noi mergeam acasa, fara bani cu gandul de a mai lua ceva, nu sa ducem. In timp ce noi cautam tremurand portofelele printre carti sau unii printre oale si castroane, ca asta se auzea, tipa statea si plangea cu un ditamai pistolul la cap. O tinea cel gras si negru. Celalat venea si cauta prin portofele.Era o tensiuneee... Lumea socata. Eram obisnuiti sa vedem filme cu astfel de teroristi prin avioane, trenuri, banci si automobile dar nu live.. Nimeni nu mai zicea nimic. Masina mergea. Ajungem in Traian.Era o situatie de criza, o urgenta. Pe geam scria "In caz de urgenta spargeti geamul" in vreo 3 limbi. Bine, am inteles. Dar cu ce? Cu capul? si apoi ce? sa ne aruncam? .Tipa era in continuare in picioare speriata. Avea toate culorile pe fata. Mie imi batea inima de imi spargea sternul.In portofel aveam 8 ron..M-am lipsit de ei. Au intrebat-o pe tipa unde coboara.. a zis ca in Piatra. I-au cerut telefonul si au tipat soferului sa incetineasca la iesirea din Traian si sa deschida usa. Au aruncat-o pe tipa afara.. Nu am vazut decat ca era pe iarba si in siguranta.. fara telefon si fara nimic.Plangea! Eu eram in primul rand.Ma ia cu forta.. aveam eu pistolul langa tample. Vroiau telefoanele. Am observat atunci ca pistolul era identic cu cel al verisorilor mei mici care isi achizitionau asa jucarii cu bile din balci. Ma simteam in siguranta. Strabateam Romanul. M-au intrebat de cobor in Piatra si am zis ca"da". Am mintit si asta mi-a fost scaparea. M-au proiectat pe usa si pe mine dupa ce a incetinit microbuzul si mi-au aruncat si ghiozdanul cu carti exact aproape de iesirea din Roman. Ce mascarici! Cu pistol cu bile sa faca asta? Nu, nu m-am lovit sunt intreaga si eu si cartile si eram aproape de casa. Nu stiu continuarea, dar presupun ca i-a imprastiat pe toti pasagerii pe drum, fara bani si telefoane. Un pistol cu bile nu ucide pe nimeni.
Bine, bine, recunosc. Nu e adevarat tot ce am scris mai sus :)) Sunt unele adevaruri, true, dar punctul culminant nu a existat. E adevarat ca azi dimineata venind spre Roman dinspre Iasi ascultam linistita muzica la casti, pe scaunul de microbuz cu un ghiozdan de carti in brate; e adevarat ca am trecut pe langa aceleasi peisaje , sate si orase; e adevarat ca aveam doar 8 ron in portofel; e adevarat ca soferul a luat de la Sabaoani 2 indivizi ciudati, descrisi ca mai sus si e adevarat ca ma gandeam la afisele cu "WANTED".
Am postat acest S.F. pentru ca am foarte mult de invatat si vroiam sa imi ocup altfel timpul. Gata! hai la invatat!
The End

19 versus 20 :))

2009-06-13T11:05:00.000+03:00

Acum o ora:
-am baut ultimul pahar de apa ...
-am citit ultima foaie...
-am rostit ultima rugaciune...
-am cantat pt ultima data...
-am ras ultima data...
-am ascultat pentru ultima data muzica...
-am vorbit cu ai mei...
-m-am uitat nervoasa la atlasul de anatomie pentru ultima data..
-am invatat pentru ultima data..
....LA 19 ANI!!!
De acum, de o ora am baut primul pahar cu apa, am cantat pt prima data, am vorbit pt prima data si nu am invatat deloc LA 20 ANI!!!
A! si am inceput sa vad Forrest Gump la 19 ani si am terminat la 20!
La multi ani Nella.. pam pam paaaam.... Enjoy it!

Etapele invatarii in pat...

2009-06-12T12:54:00.000+03:00

Stateam ieri cu Bica si dezbateam probleme esentiale pt existenta noastra. Si ea, care a terminat 12 ani de scoala si 3 de facultate, imi zice: "Mi-am dat seama ca nu se poate invata din pat, ca sunt niste etape".
1. Mai intai, cu multa dorinta de a invata, te asezi in pat, iti aduni toate materialele langa tine si te rezemi pe o perna. Incepi sa rasfoiesti, mai tragi cate un ochi pe fereastra, iar mai citesti cateva randuri, iar te uiti pe pereti... mai descoperi o panza de paianjen intr-un colt si te intrebi ce cauta acolo... Apoi pui iar ochii pe carte si citesti... deodata iti dai seama ca ai pierdut randul si o iei usurel de la capat.
2. Pozitia incepe sa devina incomoda si te prelingi usor mai jos, si te intinzi putin... cam la 45 de grade si cu capul sprijinit eventual in palma.
3. Cat poti sa stai asa? Normal ca nu mult. Incep durerile de gat, palma, cot... tre sa schimbi pozitita.
4. Bun.. Stai culcata.. Mmmm, deja nu ne mai doare nimic. E o pozitie buna. Stai intinsa in pat (decubit dorsal, mai schimbi in ventral cateodata) si incepi sa citesti. Si citesti, citesti, cateva randuri.. poate paragrafe. Te mai uiti iar la pereti si la panza aia nenorocita a paianjenului. Te incrunti la ea si comentezi, dar nu te ridici sa o iei. Citesti iar.. termini poate o pagina si te muti pe o parte... Ti se pare ca e putin frig.. pui ceva pe picioare..Vai.. "De acuma invat!"
5."Frere Jacque, frere Jacque".. pasarele si mos Ene pe la gene... Iei decizia de a dormi un sfert de ora sau 30 min, dupa caz, cu convingerea ca atunci cand suna ceasul, atunci te ridici si nu mai tarziu..
6. Nu intarzii deloc in a pune in aplicare pasul 5; constiincioasa te culci si dai cu piciorul la carti si materiale sa le impingi mai incolo, daca tot dormi putin macar sa dormi bine, nu-i asa? Doar nu vrei decat sa iti odihnesti ochii putin de la atata invatat.
7. Suna ceasul.. Deja?!? de abia am adormit. Lasa, il inchid si ma ridic peste 10 minute, da asa fac :> Bineinteles ca tu cazi intr-un somn adanc.. si te trezesti peste o ora.. sau mai bine.
Concluzie: cand examenul e aproape si morcovul e mare, alege o sala de lectura sau o biblioteca, fara tentatia "invatatului in pat"! Oricum pici in plasa...
Spor la invatat!

Draga Cati...fugi!

2009-04-14T19:19:00.000+03:00

Extras din INBOX: "cati intelege ca eu te iubesc si nu pot sa traiesc fara tine nu vreau sa stiu k esti cu altcineva si ca nu te mai gandesti la mine vreau ca toate ce am visat sa se adevereasca si sa fim impreuna mereu pt k eu nu pot sa traiesc fara tine am nevoie de tine te rog nu ma lasa vreau sa fim cum eram inainte si iti promit ca nimic si nimeni nu ne va despartii niciodata mai dami o sansa te implor fac orce pentru tine si jur k daca nu te impaci q mine ma omor si niki thu nu vei mai fii cu nimeni altcineva pt ca te voi omora si pe tine daca u nu ma mai iubesti eu nu vreau sa mai traiesc astept un raspuns te iubesc cati"
Ce romantic!
Transcriere ad literem. Desi suferindul nu a cunoscut niciodata punctul, virgula si liniuta, se cunoaste ca omul nostru e la pamant. La pamant cu toate.. cu inima, cu creierii cu logica...
Mi-e sincer mila, de acest supererou care dupa ce se omoara o omoara si pe Cati, pentru ca viata nu mai are sens. Si mi-e mila si de saraca fata..cu cine te-ai legat la cap?! O noua vedeta la stirile pro tv, zicea sor'mea:-) Acum, cine o fi cati, nu stim.. dar singurul meu sfat este: Cati, FUGI!!!

Desteptarea!

2009-04-07T00:57:00.001+03:00

Dimineata, somnul e prea dulce. Mi-am amanat ceasul ca sa imi continui somnul..peste 20 de minute, telefonul se incapataneaza sa sune! si suna..si suna.. of! un numar nou. Trebuie sa raspund, daca s-a intamplat ceva? Ridic telefonul, il scap, iar il ridic si raspund cu un "Alo" chinuit. De pe partea cealalta firului, o voce de tanti isterica se grabeste sa se rasteasca la mine si sa ma trezeasca totodata. Imi zice (fara sa imi ureze "buna dimineata", evident): "sa imi lasi barbatul in pace! sa nu il mai suni! e sotul meu si potoleste-te!". In prima faza am crezut ca visez..in a doua faza mi-am dat seama ca tanti chiar exista si chiar tipa la mine. Jbang! Mi-a sarit tot somnul. Reusesc sa pun un "poftim?!" nevinovat si vorba mi se taie din gura. "Sa nu il mai cauti! sa il lasi in pace!".. "Tanti, ai gresit numarul" i-am zis dar nu a vrut sa auda. Mi-a zis:"sa stii ca o sa te urmaresc, sa vad ce faci etc". O mama mia! Devine periculoasa! :-o Deci, daca tanti asta ma prinde o data la colt, ma face bucati! (apropo, daca patetsc ceva vreodata, cautati-o in agenda:P). Eu i-am inchis apelul, dupa ce am mai ascultat-o un pic, ca oricum nu ma lasa sa vorbesc si sa ii explic ca barbata'su are o amanta (si nu pe mine,clar).
Si sunt sigura ca ea se simtea invingatoare ca a facut ce a facut si ca a luat ca pe un act de lasitate ca i-am inchis telefonul in nas. Acum ea se umfla triumfator in pene, iar sotul ei..chiar? oare ce face?!

Fara titlu

2009-02-20T13:16:00.000+02:00

Stateam pe un scaun in tramvai, linistita, cu castile in urechi.... urca un grup de 4 tineri. Toti aveau casti. Cum se intelegeau? In fata mea, inca un tip cu casti... ma uit in jur... toti tinerii aveau casti micute, finute si abia observabile. Mai era un batranel pe scaun. Era culmea sa aiba si el casti, zau! Era mai nedumerit ca mine, parca. Poate vroia sa dezbata cu cineva probleme politice sau sa zica “pe vremea mea...”.. sau ce sa povesteasca ce facea cand era tanar flacau. Eu, recunosc ca am auzit cateva povestiri. Dar acum, toata lumea avea casti.. “Tinerii din ziua de azi!”, probabil isi zicea batranul.. si eu ziceam la fel. Am coborat din tramvai.. acum urmeaza ceva incredibil.. din partea opusa se apropia un tip foarte serios si parca suparat pe viata, care dadea din cap ritmat. Ce avea in urechi oare? Nimic in urechi, dar pe urechi niste casti imense. Cele mai mari casti ale mele de la pc erau in miniatura fata de castile lui. Si cum ziceam, dadea din cap.. cand se apropie, baga mana in buzunar sa scoata telefonul... surpriza! Din greseala iese din buzunar capatul firului castilor..fara mp3, mp4, mp5..fara nimic. Sunt 2 variante: ori mplayerul lui e ffff mic si nu l-am vazut , ori ... se dadea interesant. Bine, a 3a varianta ar fi sa ii fi iesit castile din aparat..eu asta vreau sa cred! Mi-amintesc ca sapt trecuta vazusem la tv o stire (la cel putin 7 canale diferite) de o noua lege de producere a unor mp3 playere cu volum mai mic pt ca ca se preconizeaza ca mare parte a populatiei Europei va surzi intr-o perioada scurta. Privesc partea buna a lucrurilor: mi s-a stricat o casca, o sa surzesc numai cu o ureche :> Ar fi ceva... Multa muzica...toata lumea asculta muzica.. si bineinteles ca auzi tot din castile celui de langa tine (daca dai volumul la ale tale mai incet). Cel mai demn de amintit refren care l-am auzit in ultima perioada si pe care chiar nu mi-l pot scoate din minte, suna cam asa :”bautura, bautura si manele si femei de 4 stele”.. ee.. asta da! E hit...hitul sapt asteia, sigur apare altceva sapt viit :P

Tot azi, stateam la semafor (cu aceleasi casti) si o batrana ma intreaba unde e cea mai apropiata statie de autobuz. Ce i-am raspuns? “este 13.45”... daca ma intreba cat era ceasul, ii aratam statia de pe partea cealalta oare? Tinerii din ziua de azi...

Atentie! Abonamentele ingrasa!!

2009-02-08T19:40:00.000+02:00

Pe lista interminabila a lucrurilor interzise pentru silueta, adaugam abonamentele pentru transport public! Don't worry, nu contin zahar, grasimi, carbohidranti etc.. Oricum nu le mananca nimeni! Toata lumea se plange de lipsa timpului, toata lumea are abonamente in portofel, pe care chiar le folosesc (cu exceptia celor care au masina proprie)... Eu m-am obisnuit sa ies din camera si sa urc in autobuz... chiar si pentru doua statii, chiar si pentru o statie... Cu atat de mult sport pe zi, bineinteles ca organismul meu priveste neputincios cum se dezvolta :p Merg sa imi cumpar ceva bun! Este un non stop in urmatoarea statie.. ma mai gandesc pe drum daca merg pe jos, sau daca iau un tramvai :-?

Cine se scoala de dimineata...ajunge la examene!

2009-02-05T01:17:00.000+02:00

Pe vremea cand plopul nu facea pere pentru ca nu face nimic, iar marul nu facea mere pentru ca e iarna, am fost odata ca niciodata: eu. Caci bineinteles, daca n-as fi, nu as povesti. Si in aceasta vreme (de sesiune), noaptea se transorma in zi iar ziua ramane tot zi, deoarece studentii isi pregatesc examenele.Noaptea, caminele sunt toate luminate ca in Las Vegas, caci in fiecare camera unii invata, unii se uita la filme, unii repeta...unii palavragesc. Acum, in perioada in care "timpul nu mai are rabdare cu oamenii",intru si eu in normal si imi propun o noapte alba, ca sa ingras porcul in ajun. M-am hotarat sa nu dorm in camin, sa dorm la o prietena.. Noapte alba, bineinteles ca am facut:am vorbit pe toate caile posibile cu toata lumea: prin viu grai, pe mess, pe hi5, la telefon (pe amandoua:P) etc. Mananc o cantitate insemnata de ciocolata ca sa am energia necesara curajului de a-mi lua cursurile in brate. Cu aceste teancuri in poala, am inceput sa depan amintiri cu prietena mea... Pana pe la ora 3 am reusit sa rasfoiesc un pic cursurile si sa ma si culc. Alarma am programat-o la ora 6 caci examenul era la ora 9 si imi propusesem sa mai ajung si in camin si sa mai repet pana la examen. La 6, in zori, alarma suna in disperare dar...dar cine sa o auda? Inconstientul din mine a avut grija sa dea un "turn off"...si turn off a fost!

Ce a urmat? Ce putea sa urmeze, de fapt? Un somn profund si linistit si un vis minunat cu protagonisti fericiti....etc. La 8:10 reusesc sa deschid un ochi si sa ma uit la ceas. Bineinteles ca m-am panicat, umblam bezmetica prin camera si in 4 minute eram in statie (Speedy Gonzales). Intre timp am deschis si al doilea ochi. Fara sa stiu de ce, in autobuz toata lumea se uita suspect la mine. Am privit in jos si am verificat daca nu cumva in graba mea uitasem sa imi schimb pijamalele. Ajunsa in camin mi-am dat seama ca parul meu era vrednic de a atrage atentia. Colac peste pupaza:in camera mea inca se doarme =>nu se poate deschide becul => ma imbrac cu ce pipai pe intuneric... Uimitor! La 25 de minute dupa ce am deschis primul ochi, ma aflam din nou in statie, dar de data asta pregatita fizic pt examen...psihic eram in continuare zbuciumata. Un tramvai rasare din deal si vine fara nicio graba, clatinandu-se in stanga si in dreapta, mai somnoros decat mine. Respir usurata cand ma vad inauntru pana...pana imi dau seama ca am gresit tramvaiul si trebuie sa schimb. Ce harababura! Ajung la timp la examen... eram 3 studenti: eu care imi amanasem examenul pt azi si inca doi dintr-un an mai mare care isi dadeau examenul pentru a2a oara. Incurajator!

Primesc 3 subiecte, de la 3 profesoare diferite (Traim in Romania, nu? pt 3 studenti chiar e necesara prezenta a 3 profesoare). Dupa examen...imi tarasc picioarele pana in statie...ajung acasa si ma rasplatesc pt haosul de azi: nu fac nimic! "Nimic"-ul mi-a ocupat toata ziua. deja e noapte...

Tare buna inventie si blogurile astea! Nu ar avea nimeni rabdare sa ma lase sa trancanesc ce am facut azi..

Si-am incalecat pe-o sa...

Be a STAR!

2009-02-01T17:24:00.000+02:00

Vrei sa faci ceva diferit? Vrei ca oamenii sa te tina minte? Vrei ca toti sa isi aminteasca de tine peste cateva luni? Ar fi o idee sa iei o nota mare la un examen.Primesti felicitari si esti uitat pana la urmatorul examen. Sau, poti sa faci o descoperire, o inventie, ceva nou.. isi vor aminti oamenii de tine o perioada, poate elevii isi vor bate capul cu numele tau si inventia ta scrisa pe foile manualelor. Dar nu fi sigur ca le'ai trezit interesul. Vor da pagina la urmatoarea tema si esti uitat. Poti, desigur, sa scrii un articol extraordinar de interesant, ceva nemaipomenit. Vei fi, cu siguranta, apreciat..pana apare urmatorul numar. Dar daca tu vrei totusi ca oamenii sa te tina minte, sa fii recunoscut pe starda poti sa...sa te impiedici de covor si sa cazi in fata a catorva sute de oameni la un banchet...sau poti intr-o pizzerie sa gesticulezi cu atata convingere ca atingi farfuria si sa zboare pizza pe podele...sunt atea pe care le poti face! Nu te-ar uita cei dinjur, sigur.

asadar, cum sa faci varicela la 20 de ani?

2009-01-21T23:57:00.000+02:00

In cazul in care te-ai hotarat sa faci varicela, e important sa alegi bine momentul... Indicat ar fi in timpul sesiunii (mai ales daca e prima). Apoi, te gandesti la o locatie. Un camin plin de studenti suna bine, nu? Da, suna ok. Afli mai tarziu ca varicela e contagioasa pe o raza de zeci de metri. perfect, Pot fi solidara cu colegii mei. O sa impartim si asta, ca si apa calda, sala de lectura, portarii si nervii sau mofturile cauzate de proiecte sau lucrari. Bine, ca sa fie totul pus la punct, mergi si la examene.. Gasesti colegi pe umarul carora sa iti plangi de mila, trebuie sa fie cineva disponibil care sa iti spuna ca "o sa fie bine". Indiferent cat va fi sau nu bine, intotdeauna se gaseste cineva sa zica asta. Clarvazatori? sau ma rog, or avea dreptate cateodata. Bineinteles ca te transformi cu timpul intr-un monstrulet plin de bubite si suparat pe viata. Medicul te izoleaza, te trimite acasa si te ameninta cu tot felul de complicatii daca iesi afara, daca faci dus, daca te scarpini etc. Toate ca toate dar iti interzice si sa mananci dulciuri. Eu asta numesc ceva dureros! Nu as avea curajul sa renunt la dulciuri pentru o cura de slabit.. dar pt varicela, sunt nevoita. Nu-mi ramane decat sa iau maine un mijloc de transport pana la autogara( inauntru vor fi , cu siguranta, personaje care vrand nevrand or sa primeasca "darul meu". E sesiune, toti studentii sunt la xeroxuri, recupereaza cursuri, stau in biblioteci..sau fac altceva decat sa invete.) Voi lua un maxi din autogara. Neferictul maxi... sau, nefericitii calatori... Intr-o ora jumate, cat voi face pana in oraselul meu de origine, voi avea timp sa impart in stanga si in dreapta virusul meu (antivirusi pt asa ceva nu s-au inventat inca). Ai mei sigur vor fi fericiti sa ma vada (nu in halul asta, dar oricum...). Si dupa 2-3 saptamani de zacut la pat.. ma voi intoarce >:) ("i'll be back!") Interesant (tragic, de fapt..iertati-ma) ar fi sa imi gasesc dupa trei săptămâni jumătate dintre colegi plini la rândul lor de bube, iar trei săptămâni mai târziu prietenii lor, trei săptămâni mai tîrziu prietenii prietenilor şi tot aşa... Pana atunci, imi vad de ale mele... de ale mele bube! Auci.. a mai aparut una! Asta nu era acum 3 minute! Arrrr....

Din jurnalul unei calatorii cu trenul-23:17 28 apr08

2009-01-21T23:52:00.000+02:00

Din compartimentul de alaturi se aud strigate, pe coridor alearga tot felul de persoane dubioase... suntem 9 suflete in compartiment! Un barbat ciudat sta in fata mea si bea bere, apoi ragaie. Ma fixeaza cu o privire stridenta si nu se satura... Alte doua personaje imbracate elegant, <>, stau langa mine! Se mai uita din cand in cand in telefonul meu, la ce scriu in momentul asta... si ce? Un copilas ma admira incruntat... Subliniez ca ma sufoca o caldura de sub scaun... si e miros de... cartofi!?!
Auci! Ceva m-a piscat la spate! mmm... se pare ca sunt mai mult de 9 suflete aici..."
23:17, 28 aprilie 2008
(Memorii din Rapidul APII7272, ruta Cluj Napoca-Roman)